Tags

, , ,


Dimineață ne-au trezit razele soarelui ce se strecurau în cameră printre draperiile trase. Întâi timid, apoi din ce în ce mai cald, mai puternic. Am tras draperiile și am lăsat lumina să inunde camera. Plecasem cu două zile înainte din București, lăsând în urmă vremea îndoielnică și ușor capricioasă a unei primăveri târzii. O primăvară ce nu se lasă invisa de vară, și își plângea nostalgiile în ploi scurte și reci. Acum stăteam în față ferestrei și mă bucurăm de soarele ce strălucea puternic și de clima caldă a celei mai vestice țări a Europei.

Nu am luat micul dejun la hotel, ci la un hotel recomandat în Lonely Planet. A fost cel romantic mic dejun pe care l-am luat vreodată. Un decor mediteranean, cu podele din scânduri vopsite în culori pastel, flori, fețe de masă albe imaculate, veselă și tacâmuri cu clinchet fin. A fost pentru prima data când mi-a părut rău că nu port o rochie vaporoasă la micul dejun. Pantalonii scurți kaki și tricoul alb pe care îi credeam atât de potriviți pentru excursia asta, mă făceau să păr un băiețel de școală generală rătăcit în eleganță și rafinamentul salonului cu geamuri mari ce dădeau spre grădină.


Am savurat fiecare moment al acestui mic dejun și chiar și acum după câteva luni, închid ochii și îmi amintesc fiecare detaliu al decorului.

Am mai hoinărit câteva ore pe străduțele din Evora, și am plecat după oră prânzului spre Lisabona.

Advertisements