Tags


Sunt lucruri pe care inveti sa le faci atunci cand esti cand mic, si pe care le tii minte toata viata, pentru ca iti intra in reflex, devenind un gest natural. Mersul pe bicicleta, skiatul, mersul cu rolele, inotul, toate sunt mult mai usor de invatat atunci cand esti mic. Dar atunci cand descoperi adult fiind, ca nu stii sa faci unul din lucrurile astea, dar iti doresti, te inscrii la cursuri, iei lectii si incerci sa recuperezi.

Traiam de ceva vreme cu dezamagirea ca nu stiu sa merg pe bicicleta. Nu tin minte sa ma fi atras acest lucru cand eram mica, si cum nu s-a ivit niciodata ocazia, am ajuns ca la aproape 30 de ani sa nu fi incercat macar sa merg pe bicicleta. Imi propusesem acum 2 sau 3 ani sa invat, dar niciodata nu a devenit o prioritate. Asta pana cand am vizitat Olanda.

Un fel de paradis al bicicletelor si biciclistilor, in care toata lumea de la 3 pana la 99 de ani are un singur mijoc de transport. Si atunci am decis ca trebuie sa invat. Prima lectie a fost un dezastru total, intr-o padurice la marginea Amsterdamului. Rezultatele dupa o ora de chin au fost vizibile sub forma de vanatai pe picioare, de la diversele cazaturi. Dar asta nu a fost un factor care sa ma demotiveze. Reusisem sa pedalez de cateva ori atunci cand cineva tinea bicicleta de sa. Si stiam ca o sa reusesc.

Doua zile mai tarziu, am incercat din nou in Brugge, seara, pe o strada pustie, si atunci am reusit, cu ceva ajutor sa pun ambele picioare pe pedale si sa imi tin echilibru pret de cativa metri. Nu reuseam inca sa tin bicicleta dreapta, si aveam mereu impresia ca se inclina in stanga sau dreapta. Aveam bataturi in palme pentru ca tinusem ghidonul prea strans, si febra musculara in brate, dar  simteam ca Victoria finala era aproape.

Si nu ma inselam. Cateva zile mai tarziu, cand m-am intors in Bucuresti, am reusit sa urc ambele picioare pe pedale si sa mentin bicicleta dreapta pe distante mai mari.

Desi sunt departe de a face plimbari lungi cu bicicleta, stiu ca am invins bestia si ca de acum este doar o chestiune de exercitiu.

Concluzia e ca indiferent de varsta, se poate orice. Probabil e ceva mai greu decat pentru un pusti de 6 ani, dar nu imposibil. Iar sentimentul de libertate pe care il ai cand pedalezi singur, este de neegalat. Se mai adauga putina mandrie pentru ca ai reusit sa inveti ceva ce ieri parea imposibil, si ai obtinut cea mai pura si mai exuberanta energie pe care poti sa o simti.

Este adevarat ca am avut parte de muuulta sustinere din partea prietenilor, de rabdarea lor si de sfaturi bune. Dar am simtit cu adevarat ca s-au bucurat de rezultat si ca a fost si victoria lor, nu numai a mea.

Advertisements